Alexandra Parvan

Alexandra Parvan Poems

The Best Poem Of Alexandra Parvan

Însotirea

M-ai azvârlit în seară
ca pe o inimă amară
ca pe-o pricomigdală
triunghiulară
înspăimântând un cofetar.
Lasă-mi măcar o amintire, am strigat
şi încercam să prind în cuie strigătul,
dac-aş putea să pictez deodată
impresiile care mă fac să cred că eşti
lângă mine încă
m-aş acoperi în ele ca-ntr-o mantie albastră
şi m-aş face invizibilă celorlalţi oameni.
Altfel,
nu ar avea rost să te caut, aş afla că ai murit
mi-ai spus că o să mori, e firesc, am zis
dar dacă mori, lasă-ţi mâna
lasă-ţi mâna împrăştiată
cu toate degetele ei
la tine în păr? ai şoptit
nu, la mine în adânc
în pământul triunghiular şi roşu
cimentat în piept
şi strânge la fiecare secundă
fă-l viu.

Acum caut pe cineva care să bea un ceai
să-l pot întreba:
Nu vrei la sorbire şi o pricomigdală?

Alexandra Parvan Comments