Arcul De Cerc Poem by Alexandra Parvan

Mi-am luat la revedere de la toate lucrurile azi
ca şi cum aş pleca într-o călătorie
ce le-ar împinge înapoi, într-o ţară îndepărtată
de azi voi fi înaintea lucrurilor, iar ele
vor fi mai vechi ca mine şi-mi vor aminti de copilărie
când mă loveam de obiecte aspre
şi mă întâlneam cu tot soiul de oameni prin casă
pentru că nimeni nu murise
când trăiam cu viteză, dar timpul se întindea molatic
egal şi transparent ca mierea cursă pe felie
o zi o prelungea pe alta cu exact 24 de ore
fără primejdii
gândurile de tinereţe sunt lungi, tărăgănate
la bătrâneţe sunt scurte ca un atac de cord
iată că anii au trecut şi după lupte aprige
mi-am pierdut copilăria
şi deasupra pieptului mi-a apărut o umbră
pentru morţi se ridică steaguri pe câmpul de bătălie
să nu le rămână sufletele fără soţ,
copilăria am lăsat-o
în lucruri de la care mi-am luat la revedere
şi continuu să trăiesc
chemându-le spre mine ca pe fantome
temându-mă când mă ating uşor
să nu mă împingă înainte
în patul negru al trupurilor goale
fără soţ.