U Mort Poem by Albino Pierro

U Mort

a Ernesto de Martino

Apprime, a lu paise,
si cièrete nu mort,
ll'accumpagnàite 'a banda
e Dumìniche u Cumme cch'i rastre11e.
M'è rumèse nd' 'a 'ricchie
u sóne d'u bumbardine
tagghiète ntrunc come da n'accètte
da 'u nzùmmete' d'i piattine
ca s'allungaite trimuànne a chiange
nd'i vocicèlle ianchc d'i clarine.
Mó tutt cose è cangète,
nun mporte si duce duce,
ma ci su' sempe i prèvete
e u sacristène cc' 'a cruce
appresse a na fihéra di uagnune
ca le rèjene mbrazze 'a cronicelle
di ferre ngiallanute com' 'a lune.

Le pòrtene u taùte supr'i muscke
e arruzzuuìne i pére d'i zaccuèe,
cchi ttacce e suprattacce, com'a cchiumme
ti pàrete ca pàssene i vitture
ca vène fóre, 'a notte, quanne chiòvete
e ca scìppene, com'a piscunète,
da u sonne, chille pòure signure.

COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success