Răzvan Ţupa

Poemul meu esti tu
1. Povesteste un vis (max 3 rânduri)
2. Nume/prenume (opţional)
3. Loc/ţară/oraş
4. 3 cuvinte despre (1) ţară (2) oraş (3) tine
5. 2 cuvinte preferate
6. 1 cuvânt pe care îl deteşti
7. SALUT

După aceea adăugaţi: 1. + Eu sunt să spunem + 2. + Acum imi spui 3. + şi repet ca pe o formulă sacră + 4. + şi aici putem să ne oprim: + 5. + Dincolo de asta numai + 6. + 7.
...

My poem is you
1. Tell something you have dreamed (3 lines max.)
2. Name/forename (optional)
3. Place/country/city
4. 3 words on (1) country (2) city (3) you
5. 2 words you prefer
6. 1 word you can't stand
7. HELLO

Afterwards please add: 1. + Let's say I am + 2. + Now you call me + 3. + and I repeat as a sacred formula + 4. + here we can stop: + 5. + Beyond this, just + 6. + 7.
...

un corp românesc este celălalt căruia îi transferi tot ce eşti la şcoală toţi aveam un văr care văzuse care făcuse era corpul românesc al fiecăruia dintre noi face trafic de maşini de lux al fiecăruia dintre noi ca o datorie ca o posibilitate acelaşi pentru fiecare frică a pufului nostru de pe ceafă câte unul sau mai mulţi în care visezi şi visul este ceea ce faci de când te trezeşti până seara târziu într-un moment foarte clar când umbra mea fonetică se lasă peste tot cu o briză de atingeri câte una sau mai mulţi cu limba înfiptă în aer datoria noastră e plăcerea pe cerul gurii stelele apar una după alta
...

Din punct de vedere politic asta-i fericire: fără început aprinşi încet toţi la un loc într-un mare film ieftin numai bun de rumegat în formă ca să ne asumăm orice, mai puţin prezenţa Cerşetori cu şepci D&G fac cu mâna şi zâmbesc acru asigurându-ne că viaţa merită trăită şi devorată Pălării de doi lei cântă de pe clădirile oficiale: Înnoadă-ţi răsuflarea, ăsta-i un oraş olfactiv Amintirea lui e doar un labirint de mirosuri şi e toată comestibilă Asta-i istoria pliată în hainele pe care le tot porţi şi mai mereu ăsta-i ţinutul unde hainele-i poartă pe oameni la groapă Toată lumea în formă umană Oricare are nume diferite pentru locuri cunoscute dar aici orice loc lipeşte arome speciale pentru fiecare trecător Şi e mereu ceva din altă parte Manechine cu ochi limpezi din plastic urmăresc spectacolul pe măsură ce dictează următoarea modă: Am încercat croiala asta de vise anul trecut Oamenii sunt aşa demodaţi! zic ele Insistă să tot moară Ori aici e cel mai scump să mori aşa că dacă mănânci, o să-ţi fie foame dacă bei, o să ţi se facă sete Asta-i politica noastră Orice pofteşti numim un şef să aibă grijă de tine ca în poze, ca în filme noi suntem adevăraţii români noi nu înghiţim, noi nu ne folosim dinţii doar mergi după săgeţi Nu-s niciodată corecte dar greşeala e cel puţin omenească şi tinde să capete un sens religios în sus Uite: tot cerul e un steag neoficial cu semne ciudate care inventează cuvinte de nepronunţat Tot ce ştii despre comunism aici doare şi facem bâză de asta Uneori are o faţă financiară şi vorbeşte nostim, din cauza dinţilor lui Dracula (desigur): fiecare dinte, o lacrimă mare cât casa cu 1000 de sâni din sticlă se ridică fix în mijlocul acestei guri cinematografice hrănită cu scuze ca o mamă africană cu încălţări americane şi credinţe aborigene Ca oricine din Eurasia râdem până zăpada izbucneşte în flăcări şi dansează până vara târziu şi apoi iar ne pare rău şi facem din nou
...

From a political point of view this is happiness: burning all together without a beginning in a huge low budget movie Just perfect to chew Just the perfect condition for assuming anything except presence Beggars with D&G caps wave and smile sadly assuring that life can be lived and devoured Cheap hats on official buildings sing: Bend your breath because this is an olfactory city it's memory, just a maze of smells and it is all eatable This is history and folds on clothes that people keep wearing and most of the time this is the realm where garments wear people down: The whole world in human form Everyone has personal names for public places, but here every place marks individual flavour for each passerby And it is always something from somewhere else Mannequins with neat plastic eyes watch the show from shop windows as they rule the next fashion trend: We've tried these tailored dreams last year people are so old fashioned, they say, they insist Actually this is the most expensive place to die So if you eat you'll be hungry if you drink you'll be thirsty and this is our policy: whatever you need we'll name an official to take care of you Like in a photo, like in a movie we are the real Romanians, we never swallow, we never use our teeth just follow the signs they are never right but error is human at least and tends to get a religious meaning up, just look: all the sky is an unofficial flag with strange symbols inventing unpronounceable words All you've known of communism hurts here And we make fun of it Sometimes it's got a nice financial face and speaks in funny ways, because of Dracula's straight teeth (of course): each tooth - a tear, as big as the palace with 1000 glass breasts that rise right in the middle of this cinematographic mouth feeds excuses like an African mother with American shoes and aboriginal beliefs. Just like anyone in Eurasia just laughing until snow bursts in flames and dancing until late in the summer. And then, one more time We're sorry and do it again
...

nu îţi vine să crezi la început că un om îşi schimbă o faţă cu alta la fiecare două minute şi nu vezi decât ce ai adus de acasă respiraţia ta ocupă treptat fiecare trup apoi ocupă tot ce îţi stabileşte poziţia în faţa cănii galbene de cafea doar câteva momente gândurile noastre erau suspendate pe melodia fragilă a respiraţiei asta-i tot
...

at first you can't believe that a man changes his face every two minutes and you see only whatever you brought from home your breathing gradually usurps every body then it usurps everything that defines your coordinates there in front of your yellow cup of coffee for just a few moments our thoughts hung in the air balanced on the tenuous melody of breath that's all
...

respiri obiecte adoraţia noastră nu mai acceptă decât fiinţe imprevizibile o mandibulă vegetală o vergea de cristal lichid în capetele atingerii mele fosforescente ţi le regăseşte respiraţia le rosteşte intermitent roca fumigenă a neclarităţii dimineaţa şi încă mai mult de 1000 de-obiecte artizanale care pot să înlocuiască distanţa
...

breathe objects our worship doesn't accept anymore but unpredictable beings a vegetal mandible a rod of liquid crystal at the ends of my touch phosphorescent your breathing rediscovers them intermittently utters them the smoky rock of ambiguity in the morning and still more than 1.000 handicrafts that can replace the distance
...

un corp românesc ştie să nu aleagă i se pare că atunci n-ar putea să-şi mai scuze durerile comode pentru asta stai aici întârzie cu tot corpul tău poţi să fii un breloc sau un abţibild şi într-o zi toată muzica respiraţiei o să dispară de la sine sau invers cu mâinile pregătite să primească liniştea ca pe un sandviş am stat în autogară până mi-a venit să plâng aerul avea gustul frunzelor proaspete pregătisem tot; oamenii erau la locul lor nu aveam decît să privesc hoardele ultra-rapide ale serii se gândeau ce bucată din mine să consume mai întâi nici nu credeau când m-am ridicat cu paşi liniştiţi să-mi văd de treabă în limba mea maternă ca pe un skateboard
...

a romanian body knows how to sidestep decisions it feels that in such cases it can no longer justify its comfortable suffering for this with your entire body you must stay here until it's very late you can be a keychain or a gummed sticker but one day the music of breathing will disappear all on its own or conversely my hands ready to receive silence like a sandwich I waited in the bus station until I was on the verge of tears the air had the freshness of new leaves I'd prepared everything; men had taken their places I just had to watch out for the arrow-swift hordes of evening they were debating what part of me should be devoured first they couldn't believe it when I arose with easy strides to take charge of matters in my native language as on a skateboard
...

Cred că mâncasem ceva sau era de la dinţi, dar aud „Dumnezeu e ţigan şi aşa a fost Mereu: i-au spus obiceiurile lo- cului şi li s-a părut talentat ori de câte ori i-a amuzat şi le-a vor- bit în toate limbile lor şi i-a ascultat dar ajungea să spună un singur lu- cru pe care îl credea El şi au- zea: Da' tu eşti cam tradiţionalist, aşa, extremistule, o da Dumnezeu e ţigan. Fiecare a fost gata să Îi spună ce spune El şi ce ar tre- bui să îmbrace ca să nu-i deran- jeze şi El ce să facă, le dă dreptate pentru că-s ai Lui, Dumnezeu e ţigan ca toţi homosexualii ca toţi cei bisexuali şi heterosexuali, numai căluţii de mare rămân puri [şi românii]" mi-a spus brusc mecanicul lui Dumnezeu şi s-a dus ca o eczemă minoră. P.S. Habar n-am dacă era o alergie Sau doar cineva de la jandarmerie
...

I think it was something I ate or may- be I heard it hissed through the teeth: ‘God's a Gypsy and that's how it always has been: they told him the local customs and He had the knack to amuse them all the time and speak to them in their languages and listen to all they said but it was enough for Him to say what- ever came to mind and He'd soon be told, You're a kind of traditionalist, you know, an extremist, yeah! Of course God's a Gypsy. They were fully prepared to tell Him what He wanted and follow His dress code His rules against dis- order so what could He do, He makes them right because they're His, God's a Gypsy like all the homosexuals like the bi's and the hetero's too Only the dainty seahorses remain pure [and Romanians for sure]' God's chosen mechanic suddenly explained and vanished like eczema. P.S. I've no idea, was it an allergy Or some bigshot from the gendarmerie
...

1.

Memoria este un instrument
Al aprecierii şi ea
poate fi folosită
în moduri diferite

2.

Eram vinovat şi de
data asta era foarte
clar: plăcerea era
de partea mea
...

BRÂNCUŞI BONDAGE
1.

Memory is an instrument
of judgment and it
can be used
in several ways

2.

I was guilty and
this time it was
clear: the pleasure
was all mine
...

Din toate câte nu se spun şi poate/ chiar lucrurile de nu se întâmplă niciodată sunt structuri care scot oraşe întregi din guri/ Bucurii limpezi Ridicate pe neaşteptate din ani lungi/ de şoapte pe care nu ai apucat să le-nţelegi dar exact când nu te uiţi apar: Coloane de respiraţii şi toane pasiuni clare/ peste care ai trece rece dar fiecare întrebare se găseşte fix în corpul tău Întins peste toate de la început/ până cândva foarte departe chiar dacă nu ai putut să îţi amineşti încă: Dintr-un capăt la celălalt/ al istoriei totul crede sincer într-un singur corp cu părţile lui unele imaginate, altele Prinse în mijlocul fiecărei mişcări/ şi chiar împinse în margini în intensitatea diurnă, apropieri ca nişte unghii, ca părul crescute doar Ca să te apere/ de zgomotul tău, de căldura fiecărui organ din care aprinzi flama calmă a fascinaţiei Lucruri care sunt numai cuvinte/ doar când sunt zise există te bucuri, altfel rămân pentru totdeauna/ linişte foşnitoare Şi atingerea de fiecare dată când toate astea/ sunt spuse undeva se mai află încă din nou persoana cea mai frumoasă şi De atâtea ori, ca şi poemul, ca şi/ oraşul, persoana asta eşti tu/ respiraţia completă
...

Out of all the things they do not tell and maybe / even those which never happen are structures uttering real cities / Clear delights Springing suddenly from awaiting years / of whispers you had no chance to understand but coming out just when you pay no attention: Columns of breathing moods clear passions / you could coldly pass over but each Question is to be found right inside your body Covering everything from the beginning/ until somewhere in remote times even if you couldn't yet recall: From the beginning to the end / of history everything truly believes in one singular body and its parts some imaginary, others Caught in the middle of every movement / and even pushed to periphery amidst the intensity of the day, intimacies - some kind of nails, growing like hair only to protect you / from your noise from the heat of your each organ you use to light the peaceful flame of fascination Things that are just words / they only are alive when uttered you are happy, otherwise they stay forever / rustling silence and touching whenever all these / are uttered somewhere still alive there is again the most beautiful person and for so many times, like the poem, like / the city, that person is you / the complete breathing
...

Ceea ce numeau toţi tinereţe s-a dus şi în locul ei nu e nimic Când plouă Bucureştiul se chirceşte ca un adult care îşi aminteşte bătăile mâncate în copilărie Şi noi am cunoscut comunişti de doi lei care au fost bunici minunaţi şi Ne-am bucurat de securişti bătuţi în cap care aveau părţile lor bune (erau specialişti în ceva, citiseră) Am fost convinşi că informatorii au suflet bun doar că au nimerit prost şi noi, ca şi tine Cerul nu crapă doar curge constant un lichid care îţi arată adevărata faţă Nici măcar nu încerc să mă feresc dar ne menajăm reciproc, oraşul meu Ne urâm atât de decent că în momentele bune suntem duioşi se întâmplă des Ne abţinem şi ne băgăm în seamă cât putem de puţin mai ales că ne bănuim deja Fiecare suntem oraşul celuilalt Nimic nu poate să fie mai trist decât cinci minute în plus în faţa şaormăriei Totul e minunat Pacheţelul de carne mărunţită cu mirodenii şi condimente miroase acrişor, încurajator doar cinci minute, atât În ziua asta plouată ca un câine în faţa şaormăriei ne despărţim de tot ceea ce nu ne lăsa să plângem Nu spunem nimic Doar foşnetul tot mai palid al pungii pe care o strângi în palmă laşi totul pe masa de plastic Şerveţelele sunt cele mai discrete noroiul tău este noroiul meu şi toţi suntem fericiţi după duş Acasă
...

What they once called youth is gone and nothing has taken its place When it's raining Bucharest huddles like an adult who remembers every beating inflicted in childhood We too have known dime-a-dozen communists who were wonderful grandparents and we enjoyed dumb-as-a-post Securitate agents who had their good sides (they were specialists in something, they had read) We were convinced that the informants had good souls but had made bad choices Heaven doesn't crack open it just constantly streams a liquid that reveals your true face I don't even try to dodge you but we spare each other, my city We hate each other so politely that in good moments we're downright friendly this happens all the time We avoid each other and mind each other as little as we can especially since we already suspect We're each the other's city Nothing can be sadder than five minutes too long in front of the shawarma joint Everything's great. The parcel of spiced, seasoned meats smells a bit sour, mouthwatering for five minutes, or so. On this rainy day like a wet dog in front of the shawarma joint we abandon all that keeps us from crying. We don't say anything. Only the nearly inaudible rustle of the plastic bag that you're squeezing in your hand You leave everything on the table. Napkins are the most discrete Your mud is my mud and we're happy after a shower at home
...

a romanian body is the other to whom you transfer all that you are; you always had a cousin at school who'd seen, who'd done it all - he was the romanian body for each of us who'd trafficked in luxury cars for each of us as our debt as our possibility the same for any fear on the hair at the back of your neck maybe one or maybe many whom you dreamed on; and this dream is what you've been doing since you woke up, till late at night then, at a very clear moment, my phonetic shadow is falling everywhere with a breeze of touch maybe one, or maybe many tongues stuck out into the air; our duty is pleasure; slowly on the roof of our mouths the stars will shine
...