Adormiri Poem by Julia Black

Pe tavanul inimii mele
a crescut un cuib lânos
în care doarme un animal marin, străveziu,
atât de străveziu că pot număra
stelele dinăuntrul lui.
Uneori îmi vorbeşte în limba lui
de foşnete de frunze născânde
până când se împrimăvărează copacul
crescut îndărătul venelor mele
şi cuiburi, cuiburi răsăr pretutindeni
aşteptând dospirea viitoarelor aripi.

Sunt încontinuu locuit de alţii
că nu mai e loc nicăieri
să-mi adorm o amintire.