Dervisul Poem by Valentin Busuioc

înainte de a mă duce la şcoală
și a pricepe care este rostul învăţăturii
tata a zis că e musai să merg la bâlci
pentru a vedea dansul unui derviş rotitor

acela
preţ de jumătate de ceas
s-a răsucit ca un titirez
până ce ne-a apucat pe toţi ameţeala
când am ajuns acasă
transpirat şi uşor buimac
primul lucru pe care l-am făcut
a fost să-mi caut prâsnelul
şi să-l învârt în farfurie
văzând asta
tata a prins repede o găină albă
şi i-a spus mamei să-mi facă din ea o supă
că altfel nu mă mai dreg aşa curând
după ce a tăiat-o
pasărea s-a rotit fix precum prâsnelul
şi tot atâta timp
însă capul
i-a sărit ca prin minune tocmai pe casă
şi s-a înfipt acolo în creasta cocoșului giruetă
de atunci
ori de câte ori mănânc o astfel de supă
mă trezesc învârtind cu lingura în farfurie
până când întrezăresc în adâncuri găina aceea
care
fără cap
trup şi suflet
doar pentru mine
dansează