Est Modus In Rebus Poem by Dorina Neculce

măsura mâinilor noastre
nu ne mai încăpea
în piele sângele clocotea
poate cântăreață de jazz
în sfârșit a adormit
poate inimile noastre nu vor mai fi
sfâșiate anunțându-ne din clipă în clipă
pieirile un cineva foarte foarte imprevizibil
ne trecea prin faţă
ocolindu-ne privirea
ne făcea foarte mici
ajungeam aproape copii
duceam în mâinile micșorate cerul
cât de roșu cât de neființă
puteai să îmi fii omule de ceară
omul meu de lut-gând al gândurilor mele
de demult-