Poem Stins Poem by Dorina Neculce
Poem Stins
mă așteaptă în liniștea nopții
ferestre cu luminile lăsate
pași de copii urcă şi tot urcă
același răsărit de la început
de gând aproape toți
se împiedică în tăcerile mele
cu rochii sidefii mă şi întâmpină-n
iluzii mult aplecate mâini
nedezlegate încă îmi mângâie
ziua care m-a crescut
în trupuri de uriași o să mă
încorseteze valuri zic
scuturând puzderia de umbre
peste ferestrele
cu draperii sfâșiate
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem
Delivering Poems Around The World
Poems are the property of their respective owners. All information has been reproduced here for educational and informational purposes to benefit site visitors, and is provided at no charge...
5/12/2024 8:57:43 AM # 1.0.0.1119
