Sub cerul imperfectului albastru
suspina luna, dupa stelele decorate de soare
pentru contrbutia adusa poeziei.
Si chiar atunci, din marea cu regrete inspumata
ai iestit tu, precum o Venus nud sculptata,
si vazand o floare noua, inca nedescoperita,
am venit eu nebunul, sa te imbrac cu al meu nume
de la al picioarelor sidefii si mici unghii
pana la soarele ce zi de zi rasare
din ale parului tau copilaroase bucle.
Dar nu am fost destul de barbat pentru tine
si te-au atras mai mult decat mine
barbarii, cu iubirea lor necizelata,
ascunzandu-te astazi atat de bine
in patul barbatilor fara nume.
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem