UN REST DE MUZICĂ ÎN CEAFĂ Poem by Nicolae Coande

cît dorm cîinii păzesc oraşul toți au ieşit din
micul lor univers şi-acum visează ca sînt din nou oameni
dacă oamenii vor să fie mici javre n-au decît. nimeni nu ştie
că a început azi. gala gala gala în creierul meu doarme boala
nu strălucesc ca să nu fiu umilit mai tîrziu. dorm nu am inimă
îmi tai un drum prin pădurea de simboluri atent cînd merg pe jos
sînt un bărbat frumos
născut în '62 la Ierusalim după Cristos

sînt un filozof de cafenea
non-gîndirea este arta mea
stă în puterea mea să mă ridic
să sparg vasul
să-mi schimb vocea

eu sînt acel animal splendid care-şi taie capul îl aruncă
în mare la peştii cei mari care i se-nchină şi-l sărută pe gură
e frig în cap aprind focul.
e ca şi cînd aş sparge gheaţă-ntr-o femeie
şi aş îmbrăţişa tot sîngele. am un rest de muzică în ceafă.