Alexandra Parvan Poems

M-ai azvârlit în seară
ca pe o inimă amară
ca pe-o pricomigdală
triunghiulară
...

Mi-am luat la revedere de la toate lucrurile azi
ca şi cum aş pleca într-o călătorie
ce le-ar împinge înapoi, într-o ţară îndepărtată
de azi voi fi înaintea lucrurilor, iar ele
...

Stau lângă peretele subţire care desparte
simplitatea tulburătoare a lucrurilor
de armele albe ale curiozităţii,
răsuflu uşor, să nu le desprind
...

Bunicul meu era snovos
avea pantofi cu rădăcini abrupte în pământ
la pălărie – patruzeci de trepte-ale tăcerii
şi un fir de fân slobozit de vânt
...

Vroiam să fiu eroul unui roman pătrat
dar nu ştiu de ce mă simţeam bătrân
şi asta mă făcea să uit începutul
nu mai contează decât acele momente
...

Când m-am născut eram copil trufaş
simetric cu axa universului şi sigur pe toate întrebările mele
aşa cum eşti sigur de tot ce creşte în afară
eram obosit de a nu mă fi născut niciodată până atunci
...