DUREREA E O LIMBĂ STRĂINĂ Poem by Răzvan Ţupa

un corp românesc ştie să nu aleagă i se pare că atunci n-ar putea să-şi mai scuze durerile comode pentru asta stai aici întârzie cu tot corpul tău poţi să fii un breloc sau un abţibild şi într-o zi toată muzica respiraţiei o să dispară de la sine sau invers cu mâinile pregătite să primească liniştea ca pe un sandviş am stat în autogară până mi-a venit să plâng aerul avea gustul frunzelor proaspete pregătisem tot; oamenii erau la locul lor nu aveam decît să privesc hoardele ultra-rapide ale serii se gândeau ce bucată din mine să consume mai întâi nici nu credeau când m-am ridicat cu paşi liniştiţi să-mi văd de treabă în limba mea maternă ca pe un skateboard