Nisip MișCător Poem by Valentin Busuioc

suntem câţiva oameni pe plajă
unii aruncă pietricele albastre în mare
şi par fericiţi
alţii culeg scoici şi alge
cu toatele moarte

valurile călduţe îmi ating picioarele
nisipul se surpă
mă afund tot mai mult
sunt din ce în ce mai mic
când mă uit la umbra mea
o văd pe cea a bunicului
care în tinereţe fusese un bărbat înalt
apoi a început să scadă
carnea şi oasele erau tot mai grele
în timp ce pământul
din ce în ce mai moale
mai primitor