noi nu ne-am cunoscut niciodată
știm doar că va veni și acea zi
când toți ne vor fi uitat
abia atunci fotografiile noastre se vor întâlni
într-un târg de vechituri
pe aceeași tarabă
mâini străine ne vor pipăi frunțile reci
și cine știe
poate tocmai ale noastre vor fi
acele fotografii nevândute
și aruncate la coș
spre seară
vreun vagabond va aprinde focul cu noi
îi vom încălzi palmele și obrajii
prin ochii lui
ochii noștri vor vedea în sfârșit
întunericul
cenușa noastră încă va mai fi caldă
când el o va fi călcat apăsat cu tălpile goale
spre a ne șterge
orice amintire
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem