O CASĂ UN GARD UN COPAC O PASĂRE Poem by Ovidiu Nimigean

nu voi străbate niciodată America
nu voi pipăi şinele de fier ale Brooklynului
doar în gînd se vor urma ecourile lui Whitman preerii şi
uzine fluvii de pe care se ridică aburul cu ochii lui Crane
voi privi apa cărnurile ei de moluscă devoratoare

nu voi flana pe bulevardele Parisului
pe sub statui albite de-o şăgalnică zăpadă de găinaţuri
nu voi intra adormit în bistrouri nu voi fi frate cu
Nicholas Cîinele abia dacă-ntr-o cărţulie
galbenă ca limonada (pis-pis-pis vino-ncoa' să te-nnod)
voi locui o mansardă mă voi iubi cu Zazie
iar chipul
de băietan al Annei

nu mi se va arăta în amurguri ceţoase
între Clubul Pickwick şi Buckingham Palace
(doar fata pe care o sărutai lîngă Turnul Spasski
îmi va şopti numele în Trafalgar Square)

adio adio drumuri pe care ucenicise Wilhelm
blonde Kriemhilde trenuri Berlin-Potsdam
adio rege nebun al Bavariei

nu voi vedea niciodată Roma
din vîrful Columnei n-o să întind braţul de Imperator
nu voi îngenunchea în San Pietro
nu-mi voi lăsa rufăria prin testament
într-un Palermo în care
prinţul Salina îşi doarme somnul de veci
pe o terasă-nsorită

(iar tu Isonzo nu mă vei şlefui ca pe o piatră de-a ta)

nici nu voi coti-o spre Zaragoza
pentru a spulbera minciunile apocrifilor
dragul meu bărbier iubite student
nici nu-l voi trimite pe Sancho la Toboso
şi nu voi adulmeca decît de pe-nvechite pliante
aerul plin de spori al ciupercii nebune Sagrada
(soledades soledades din tomuri străluceşte aurul
Secolului de Aur din cărţi se prelinge amestecat
sîngele taurului şi-al toreadorului)

pe malul Bahluiului voi aştepta
să iasă din bahnă Ligheea mirosind a Mediterană
(nicicînd nu va ieşi poate-o studentă
grasă şi beată va înjura în demotiki)

(rămînă pe veci neştiut mormîntul lui Oedip la Colonos)

ţară fără patrie
îţi privesc zidurile nevăzute
schiţez pe ele cu creta stîngaci
o casă un gard un copac o pasăre
printre ele eu însumi
jucîndu-mă cu un cerc de fum