PoețIi Poem by Valentin Busuioc

PoețIi

când voi avea barba până-n pământ
o să plec și din acest oraș
niciun manuscris nu voi lăsa
urmele pașilor mei se vor pierde
pe străzi fără nume
doar aburul gurii îmi va însoți
trupul învelit în coli albe de scris
pe ulița copilăriei
un bondar va stârni câinii
va fi mare zarvă în sat
lumea va ieși la poartă
unii se vor urca pe gard
pe căpițe și în copaci
vor vedea că zbor
și abia atunci
cu lacrimi în ochi
își vor aduce aminte cu toții
că poeții niciodată nu mor

COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success