Povestea Colii De Scris Poem by Valentin Busuioc

eram copil
când am încercat să scriu prima poezie

pe o coală albă am aşternut cel dintâi cuvânt
a urmat altul
şi aşa mai departe
însă poezia tot se lăsa aşteptată

se înserase deja
mii de cuvinte stăteau unele peste altele
iar când ultima literă a acoperit
şi cel din urmă loc rămas liber
s-a-ntunecat

atunci am pipăit negrul colii de scris
am atins un cuvânt ce se chinuia să iasă la suprafață
cuvântul acela m-a ars
şi fiindcă luminá
aşa i-am spus
apoi a ieșit la iveală un altul
era cerul
apa şi pământul s-au înfiripat pe urmă
păsările peştii florile
mi-a zâmbit mama
lumea s-a umplut de poveşti

iar după ce coala de scris a ajuns iarăși albă
cuvintele au început a se învârti sălbatic în juru-mi
şi a se înghiți unele pe altele
până ce a rămas unul singur

însă cuvântul acela ni se arată
o singură dată