în fiecare primăvară
negustorul trece prin sat cu căruţa cu coviltir
şi strigă
hai la var hai la var
ţărăncile îi dau în schimb câte-o găină nuci fasole şi mălai
apoi în săptămâna patimilor
îşi tocesc fericite bidinelele de pereţigarduri şi pomi
în vremea asta bărbaţii stau la poartă şi fumează
câte unul mai oftează
dă mai departe sticla de rachiu
apoi scuipă-n ţărână şi zice
viață de rahat ca și băutura
dar femeile îl dojenesc şi-i strigă
nu ţi-e ruşine
te smintești în postul paştelui
să te duci la popă să te spovedeşti
să-ţi dea canon
şi minte mai ales păcătosule
ce
v-am pus noi să staţi pe bancă imediat după ce-am văruit-o
v-am pus noi să vă înfigeţi în pământ cârjele de prun
de arătau ca nişte pomi altoiţi
că uite cum le-am dat cu var cum au înfrunzit
iar florile lor deja vă licăresc în ochii umezi
de bețivi
însă bărbaţii nu zic nimic
doar zâmbesc de sub pălării
urmărind cu atenţie cum petalele
rând pe rând
le cad neprihănite
la picioare
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem