Se Făcea Poem by Valentin Busuioc

se făcea că m-am trezit
în mijlocul a sute și sute de oameni

cei cărora le-am făcut bine
s-au așezat într-o parte
iar cei cărora nu le-am făcut
în cealaltă

dintr-o dată
au început să tragă de mine
și fiindcă cei pe care i-am supărat
erau mai mulți
aceștia au învins

m-au luat în mijlocul lor

și tare s-au mai întristat ceilalți

dar unul care mă ținea de mână
le-a zis

destul v-ați bucurat voi de acesta
acum e rândul nostru

răul pe care ni l-a făcut
este de neiertat
că ne-a lăsat pe noi la nevoie
și v-a ales pe voi

acum va sta în mijlocul nostru
dar dacă vreți să-l salvați
trebuie să ne faceți nouă ce v-a făcut el
sau să ni-i dați pe unii dintre ai voștri
la schimb

și atunci ceilalți
văzând că fiecare ar fi trebuit să facă bine
la cel puțin zece străini
au tras la sorți
care dintre ei să fie dați în schimbul meu

și sorții au decis să fie dați
cei care mi-au făcut cel mai mult rău
care m-au hulit și scuipat
care mi-au stors cele mai multe lacrimi
dar mai ales
aceia care m-au uitat

și așa s-a făcut

și de îndată ce aceia sortiți
au ajuns în locul meu
am plecat
însă întristat peste măsură
căci îmi părea nespus de rău
că atâtor de mulți oameni
nu le-am făcut niciun bine

așa că de la mijlocul drumului
m-am întors

văzând asta
cei cărora nu le făcusem vreodată vreun bine
mi-au ieșit în întâmpinare
iar unul mi-a zis

nu te întoarce
venim noi cu tine
că acuma suntem cu toții deopotrivă

și-atunci o trâmbiță a sunat prelung
și îngerul Domnului s-a pogorât peste noi
ne-a spus că s-a terminat suferința
că noi doar am visat

se făcea c-am trăit

și a fost seară
și a fost dimineață
și moartea nu s-a mai trezit de atuncea
la viață