SINCRONIZARE Poem by Marin Sorescu

Totul e perfect
Pe pinza acestui secol
Al cinematografului:
Si imaginea noastra
Si sonorul.

Numai ca de multe ori
Ne facem corect aparitia,
Incepem sa gesticulam si sa vorbim omeneste -
Dar nu se aude nimic.
Cuvintele ti-au fost expediate pe ecran mai inainte,
Sau au fost oprite la vama.
Alteori te pomenesti exprimind
Replicile interlocutorului,
Care nu se potrivesc pe gura ta,
Iti vin prea mari ori prea mici.

Cel mai rau este
Cind glasul incepe sa ti se auda
Dupa ce tu ai iesit demult
Din fascicolul de proiectie
Al soarelui.

Nu-i nimec.
Sint citeva mici defectiuni
De sincronizare.
Poate vom ajunge, cu vremea,
Sa spunem exact ceea ce gindim
Si sa vorbim
Chiar in timpul vietii.