Nicolae Coande Poems

O femeie fumează-n America şi simt cum aroma ei îmi intră
În casă pe neştiutele cărări ale vieţii în nepăsarea aproape ideală
A stazei din tablourile înfăţişînd viaţa din Sudul atît de eclectic
Unde crimele şi dragostea sînt discutate la ceai de oameni cul-

Tivaţi preocupaţi de ameninţarea perucii lui Trump sau de ipocrita
Democraţie a părinţilor fondatori. Arta singuraticului grangur care
Atîta l-a preocupat pe Char iluzia whitmaniană a unei morţi calme
Pe cînd în curtea din faţa fermei bătrîne înflorea liliacul sînt subiecte

Care scapă cu bine printre feliile mici de pîine de secară întinse atent
Cu caviar atît de binevoitor cu gîtul prin care trece fluent le mot sacré
`Baril` - şi-n vremea asta micile războaie care fac din oameni nişte rîme
Răstignite-n cîrligul celui care pescuieşte pe-aici cu mîini atent echipate

M-au ţinut departe de tot ceea ce trebuie să facă un bărbat care îşi la-
Să gîndurile pe mal şi înoată spre cel care se va îneca peste cîteva clipe.O femeie fumează-n America şi simt cum aroma ei îmi intră
În casă pe neştiutele cărări ale vieţii în nepăsarea aproape ideală
A stazei din tablourile înfăţişînd viaţa din Sudul atît de eclectic
Unde crimele şi dragostea sînt discutate la ceai de oameni cul-

Tivaţi preocupaţi de ameninţarea perucii lui Trump sau de ipocrita
Democraţie a părinţilor fondatori. Arta singuraticului grangur care
Atîta l-a preocupat pe Char iluzia whitmaniană a unei morţi calme
Pe cînd în curtea din faţa fermei bătrîne înflorea liliacul sînt subiecte

Care scapă cu bine printre feliile mici de pîine de secară întinse atent
Cu caviar atît de binevoitor cu gîtul prin care trece fluent le mot sacré
`Baril` - şi-n vremea asta micile războaie care fac din oameni nişte rîme
Răstignite-n cîrligul celui care pescuieşte pe-aici cu mîini atent echipate

M-au ţinut departe de tot ceea ce trebuie să facă un bărbat care îşi la-
Să gîndurile pe mal şi înoată spre cel care se va îneca peste cîteva clipe.
...

A woman smokes in America and I can sense her aroma entering
My home on the stealth down the untrodden paths of life with the almost ideal
Listlessness and stasis in the portrayals of life in the eclectic South
Where crime and love are the conversational topic over tea for the cool-

Tivated ones feeling threatened by Trump's toupee or the hypocritical
Democracy of the founding fathers. The art of the lonesome oriole-
Like bigshot René Char was so much into the Whitmanesque illusion of a peaceful
Death when lilacs last on the good old farm bloomed those are topics

That slip through the cracks of the thin rye slices gently buttered
With caviar and down the benevolent throats uttering the mot sacré,
"Per barrel"…—while the ongoing small wars turning people into fish-
Ing worms crucified on a well-geared angler's hook

Keep me away from all the things a man should do as I a-ban-
Don my thoughts and dive in to rescue the soon-to-be drowning victim.
...

cît dorm cîinii păzesc oraşul toți au ieşit din
micul lor univers şi-acum visează ca sînt din nou oameni
dacă oamenii vor să fie mici javre n-au decît. nimeni nu ştie
că a început azi. gala gala gala în creierul meu doarme boala
nu strălucesc ca să nu fiu umilit mai tîrziu. dorm nu am inimă
îmi tai un drum prin pădurea de simboluri atent cînd merg pe jos
sînt un bărbat frumos
născut în '62 la Ierusalim după Cristos

sînt un filozof de cafenea
non-gîndirea este arta mea
stă în puterea mea să mă ridic
să sparg vasul
să-mi schimb vocea

eu sînt acel animal splendid care-şi taie capul îl aruncă
în mare la peştii cei mari care i se-nchină şi-l sărută pe gură
e frig în cap aprind focul.
e ca şi cînd aş sparge gheaţă-ntr-o femeie
şi aş îmbrăţişa tot sîngele. am un rest de muzică în ceafă.
...

while I sleep dogs guard the city they burst forth together
from their narrow universe and now they dream they're human once more
if men want to be little vicious curs, let them. nobody knows
it began today. gala gala gala the disease in my brain sleeps
I don't glow at the moment to be humiliated later. I sleep I don't have a heart
I cautiously hack my way through the forest of symbols as I walk
I'm a handsome man
born in Jerusalem in '62 A.D.
a coffee-shop philosopher
non-thinking is my art
it's in my power to rise up
to shatter the bowl
to change my voice
I'm that splendid animal that chops its head off and throws it
in the sea for the great fishes to bow to it and kiss it on the lips.
it's cold inside the head I light a fire.
it's like when I'd crack the ice in a woman
and embrace all her blood. I have a scrap of music in the back of my head.
...

Cea mai frumoasă rusoaică din lume trăieşte în Germania
într-un seif cu cifru chirilic. Nemţii încă-şi sparg capul.
Chiar şi aşa mâinile-i ţes un pod până la mine, ochii ei albaştri
sparg codul care o ţine ostatecă. Safirul îşi ţine un timp
răsuflarea. Epidemie de săruturi.
Gura ei bea vinul alb uitat într-un pahar în veranda lui Böll,
în păduri unde ursul taie mierea cu joagărul,
mâinile mă mai caută, ca în noaptea Anului Nou 2004
când am trecut prin trei sfârşituri şi tot atâtea renaşteri.
Din fotografie ne privea îngândurat Soljeniţîn: kamarazii ruşi
sânt pretutindeni cei mai mari băutori din lume.
Ea este femeia lui Rasputin, dar nu mă poate uita. Inima ei
e iarba pe care o pasc renii
şi-apoi e mâncată în restaurantele scumpe din Paris.
Arta, desigur, e să ţii împreună trei ţări care nu se pot suferi.
Dansul ei aprinde focoasele pitulate-n Siberia, dar mâinile-i
sting repede totul. Pentru ea, iarna, a căzut meteoritul atunci.
O noapte întreagă am privit-o cum fumează şi cântă
timp de doi ani. Ea e Bundeskanzlerin cu mişcări de româncă
în şolduri,
spatele ei este arcuşul scăpat din mâna lui Rostropovici
într-o cameră unde inima întoarsă cu spatele ascultă cum
sfincterul Baikalului naşte crize în Asia.
Stau şi scriu într-o pivniţă despre cum poate să-mi fie dor
de un pod
pe sub care trec Volga şi un vapor tras de sâni mici.
...

The most beautiful Russian girl in the world lives in Germany
tucked in a safe with a Cyrillic cipher. The Germans still bang their heads
against a wall over it. Even so, her hands weave a bridge to me, her blue eyes
break the code that holds her hostage. The sapphire holds its breath
awhile. An epidemic of kisses.
Her mouth drinks in the white wine left in a glass on Böll's veranda,
in forests where the bear cuts honey with a crosscut saw,
those hands still search for me, as on New Year's Eve, 2004,
when I went through three endings and as many rebirths.
Solzhenitsyn regards us pensively from a photograph: our Russian comrades
remain the world's most prodigious drinkers.
She is Rasputin's woman, but can't forget me. Her heart
is the grass in which reindeer's graze
then eaten in the finest restaurants in Paris.
The art, of course, is to bind together three countries that can't stand each other.
Her dancing lights up the hidden warheads in Siberia, but her hands
quickly choke everything. For her it's winter, when the meteorites fell.
For an entire night I watched her smoking and singing
for two years. A Bundeskanzlerin with Romanian moving
in her hips,
her back the bow dropped from Rostropovich's hand
in a room where the heart listens back turned hears how
the Baikal's sphincter begets crises in Asia.
I sit in a cellar and write how I can miss
a bridge
the Volga beneath and a ship pulled downstream by two tiny breasts.
...

Ştii, oamenii sînt Moscove ruinate de votcă şi de nepăsare
vîndute pe sub mînă,
mesteceni găuriţi în care a suflat fochistul negru,
siberianul cu lopata crescută din mădularul puterii sale,
cenuşă de paradis şi zodie de ţări mici cărate în inimă
de nemuritoarele benzi transportoare ale capitalului roşu.
Azi cînd veneam spre casă golit de viaţă am auzit sîngele
cum striga la mine -
bătrîne, să fie atît de greu să ţii omul pe picioare?
Sînge înalt de doi metri şi tot mai vrea să crească.
Cred că vorbesc de unul singur cu un clopoţel
de catîr orb în tîmpla dreaptă,
norii deasupra mea îmi spun ceva ce nu înţeleg
(poeţii slabi sînt lacomi?),
parcă mi-ar cere să mă opresc atunci
cînd fac dragoste cu o femeie care nu e în faţa mea.
Aşteapt-o să vină. Am deschis o uşă - nu era nimeni.
Stau în cameră pe podea şi văd un bivol mare
tolănit printre cărţile mele curate.
Balega lui verde va face şi anul ăsta oameni fericiţi
la Bursă. Fochistul negru ne va strînge într-o zi pe toţi
cu lopata lui tare.
Nu am fost vreodată în Siberia dar pot să jur că am pe cineva acolo.
...

You know, men are Moscows ruined by vodka and carelessness
sold sub rosa,
hollowed birches into which the black fire stoker blew,
the Siberian with a shovel growing out of his strength's limb.
the ashes of paradise and the zodiacs of small countries carried in their hearts
by the immortal conveyor belts of red capitalism.
Today when I walked home devoid of life I heard my blood
shriek at me:
old buddy, must it be so hard for a man to stay on his feet?
Blood more than six feet high and he still wants to grow.
I think I'm talking to myself like the little bell
of a blind mule on its right temple,
the clouds above me keep telling me something I don't understand
(poor poets are greedy?),
as if asking me to stop
when I make love to a woman who's not here.
Wait for her to show up.
I opened the door—no one there.
I sit on the floor in my room and notice an enormous buffalo
spraddled on my clean books.
This year his green dung will make people happy as well
the stock exchange. One day, the black fire stoker will gather us up
with his hard shovel.
I've never been to Siberia but I swear that I know
someone there.
...

Nu m-au lăsat să conduc lumea la cinci ani cînd aveam putere lacrimi
numele îmi era mai mare decît capul
iar astăzi cînd toţi vor să scape mă agăţ de vechiul meu chip
„singur părăsit ca un ied în ceaunul săracului"
cum se prinde cu degete mici sfoara de baloanele pierdute în cer.
Nu lăsa omul la necaz şi Necazul se joacă pe-afară cu mintea
cum se joacă dracu'-n scriptorium cînd rămîne singur cu lumea
un pui de suflet adoarme în drum spre abator -
ai văzut cum se pricep copiii să refuze tot ce vine după ei
pe lumea asta
să lase neschimbată viața de apoi înstrigătele furioase ale adulților?
Muchii şi colţuri de care trebuie să am grijă ca-ntr-un calcul dramatic.
Nu m-au lăsat să conduc lumea („cum ai găti un peşte
cu mînă uşoară")
iar astăzi cînd toţi strigă să scape sînt băieţelul speriat
că ai lui l-au lăsat singur cu poezia încasă - putere nume şi lacrimi.
Să priveşti un cuţit cînd crede că nimeni nu-l vede
uite istoria.
...

They wouldn't let me rule the world at five when I had strength tears
my name was bigger than my head
yet today when they all want to get out I cling to my old bearing
"alone forsaken like a fawn in the poor man's cauldron"
liketheybind with tiny fingers the string to balloons lost in the sky.
Don't forsake a man in trouble and Trouble is out toying with minds
like the devil toys in the scriptorium when he's on his own with the world
a young soul falls asleep on its way to the slaughterhouse -
noticed how clever kids are at denying everything that succeeds them
in this world
at allowing the afterlife to stay unchanged under the frenzied howling of adults?
Edges and corners I have to fend as in dramatic calculation.
They wouldn't let me rule the world ("like you'd cook fish
with slighter hand")
yet today when they all scream to get out I'm the boy frightened
his parents left him alone in the house with poetry - strength name and tears.
Watching a knife when it thinks no one sees
there's history.
...