Lumina Care Coboară Poem by Bogde Roxana-Gabriela

Un soare ce te arde pe obraz,
O lumină care nu te amorțește,
Și ai impresia că pe cer
Se vede lumina dulce a Învierii.

Un înger se conturează în lumină,
Pictat dintr-o imagine sublimă,
O rază ce coboară din văzduh,
Cu două aripi ce se duc spre apus.

Lumina se așază în pâlcuri,
Iar în locul lor rămân doar rânduri,
Ca și cum cerul, în tăcerea lui,
Ar picta coroana de pe fruntea Lui

Un soare‑ți arde cald pe obraz,
O lumină vie, fără răgaz,
Și‑ai impresia că cerul trimite
Dulcea Înviere în raze cernite.

Un înger apare în strălucire,
Pictat în lumină, ca o sfințire,
O rază coboară din largul văzduh
Cu aripi ce pleacă încet spre apus.

Lumina se‑așază în pâlcuri ușoare,
Lăsând în urmă doar rânduri de soare,
Ca și cum cerul, în taină, ar scrie
Povestea luminii pe-a lumii hârtie.