Palmele Lumii / The World's Palms Poem by Magdalena Biela

Ceruri întoarse-n mine îmi sunt aripile,
de-acest trup obosit amurguri se-ncolăcesc,
mi-e însingurat pasul
prin pădurea dezbinată-n cuvinte ce dor,
aș vrea să găsesc iertarea în forma ei pură,
s-o așez pe masă ca pe-o pâine proaspătă
și toți să se-nfrupte din ea,
aș vrea să invoc miracolul ploii
ce-n sărut de țărână
tot câmpul să-l aprindă
cu floarea dragostei,
și roua ei să fie alinare pentru sufletul rătăcit
în ceața întomnatelor răni.
Aș vrea să-nvăț bucuria
ca pe-o rugăciune ce-adună-n ea
tot necuprinsul zbor al visului din mine
aș vrea să fie tăcerea doar murmur
de fluture pe obraz de copil,
cuvintele ce mușcă din palmele lumii
să le șterg cu lacrima mea,
de simplu muritor.


ALICE PUIU
- - - - - - - - - - - - - - - - - - -
The world's palms

The heavens turned in me are my wings,
of this tired body twilights twist,
my step is lonely
through the forest divided into words that hurt,
I would like to find forgiveness in her pure form,
to put on the table as a fresh bread
and allto take a bite from it,
I would like to invoke the miracle of the rain
which in the kiss of dust
the whole field will ignite
with the flower of love,
and her dew to be a relief for the lost soul
in the mist of the autumnal wounds.
I'd like to learn the joy
as a prayer that gathers in it
the boundless flight of the dream inside me
I wish the silence was just a murmur
of butterfly on the cheek of a child,
the words that bite the palms of the world
to wipe them with my simple mortal
tear.