Sperietoarea Poem by Valentin Busuioc

eram singur
sau poate că așa mă simțeam

venise iarna

ningea în grădină
molcom ningea

nu mă gândeam la tine
iar tu simțeai asta

praful pe care-l stârneai
puținul praf care mai era în camera noastră
ar fi vrut să se adăpostească și el
dar te mișcai grăbită
apoi priveai îngrijorată pe geam

cum îi aranjam baticul sperietorii
cum îi puneam un fular
și îi șopteam la ureche

în iarna asta nu o să mai fii singură
hainele astea te vor încălzi
poartă-le cu drag

mama nu mai are nevoie de ele
pământul îi ține acuma de cald