Tic-Tac Poem by Dorina Neculce

I waited for the silences
at a crossroads
not knowing where
cross the sand
from an hourglass
in another
as awhite matter
of non-walking
kneeling
on the sharpest stone
cutting my way through the past
I'm still listening to the silence
with his ear glued
of the mother's womb
know
that I can hear my hearts
beating in unison:
-tic-tac, tic-tac, tac.

............................
Tic-tac
am așteptat tăcerile
la o răscruce de timp
nemaiștiind pe unde
trece nisipul
dintr-o clepsidră
în alta
ca o
materie albă
de neumblat
îngenunchind
pe cea mai ascuțită piatră
tăindu-mi calea prin trecut
încă ascult liniștea
cu urechea lipită
de burta mamei
ştiu
că îmi pot auzi inimile
bătînd la unison:
-tic-tac, tic-tac, tac.