Simona Popescu Poems

Dulce efeb, bunul meu prieten,
cu ce să te asemăn?
Nimic nu se măsoară cu frumuseţea ta curată
şi nu există fată
cu tine să se-ntreacă. De-aceea caut
în preajma ta să fiu
în timp ce tu petreci în lumea ta
rîzînd, mişcînd din degete uşor de parcă
ai mînui un syrinx invizibil. Te-alinţi,
apoi priveşti în gol precum
o netedă statuie. Şi-apoi dansezi în clarobscur
tu singur, ca un... cined
sau ca o pasăre îndrăgostită.

Femeia şi bărbatul nu pot să te atingă
şi totu-n jurul tău e bădăran.
Mă uit la tine fără gînduri
aşa cum într-o zi privit-am
concupiscenţa pură, delicat-a unei plante
cu nume caraghios şi în acelaşi timp suav,
la feminin-virila cypripedium
pierdută undeva într-o vitrină
de florărie.

Dansează, prieten drag! Un stroboscop te-mparte fantomatic. E frumuseţea ta
multiplă (un Shiva - tot îmi veni în minte - de opşpe ani).
Şi mîine vei pleca.
Părul tău lung, parfumat, va zace pe-un mizer ciment,
coama ta va cunoaşte mîna murdară, grăsoasă, a unui frizer,
vreo brută ofiţerească te va slei-n comenzi,
îndelung vreun doctor bătrîn te va cîntări,
te va atinge în treacăt,
soldăţoi îndesaţi te vor bate pe umăr.
Te vor alerga şi
ca pe-o ridiche te vor freca.
Tu, lazy, învăţa-vei pe virtus şi labor.
Bărbat or să scoată din tine şi-apoi
tircoale-ţi vor da şi Priapul tomnatec,
şi proastă femeia, molatec...

Acum îmi pari, dansînd, o umbră
filigranată într-un tablou fovist.
Aş vrea să te-nconjor c-un cîntec
şi să te uit.
Să mă gîndesc la tine ca la băiatul care
într-o zi fumurie prea-liniştit citea
pe-un ritm îndepărtat de bossa-nova
pe Charles d'Orleans
('Le monde est ennuye de moy
Et moy pareillement de lui')
mai ştii?

Prieten bun,
nici fată, nici băiat,
Endymion,
aşa te-nchid în mintea mea
şi mă holbez la tine
la frumuseţea ta curată
fără gînduri
ca dup-un geam de florărie.

C-un cîntec mut, sofisticat, aş vrea să te-nconjor
şi să te uit.
...

Sweet ephebe, dear good friend,
shall I compare thee to what?
There's nothing to be measured against your cleanly beauty
and no filly
could in any way compete with you. That's why I find
to be around you
while all you do is loaf in your own world
laughing and waving those fingers lightly
as if playing an invisible syrinx oh so good to seek. You pamper yourself
and then stare in the air just
like a smooth statue; you start to dance in the half light
all by yourself, like a… cynaedus
or a bird in love.

You can't be touched by either men or women
and everything around you feels so rude.
I watch you with a thoughtless mind
just as one day I watched the pure
and mild concupiscence of a plant bearing
a name so funny, and yet so ethereal -
the femininely virile cypripedium
lost somewhere in a flower
shop window.

Dance, my dear friend! A stroboscope
divides you like a ghost. That is your beauty
manifold (an 18-year old - I keep recalling - Shiva).
You'll be away tomorrow.
Your long and fragrant hair will pile up on some grimy concrete floor
your locks will meet a barber's greasy hand
some brutish drill instructor will surely give you hell,
some old doctor will take time weighing,
groping you on the sly,
some stocky soldiers will tap you on the shoulder.
They'll drill you
almost kill you,
you, lazy one, will learn about virtus and labor.
They'll make a man out of you and then
you'll be chased by Priapus in the fall of his life
and by stupid languid wives…

Now you look like a dancing shadow
a filigree hidden in a Fauvist painting.
I would just wrap you up in a song
and forget you.
Let me think of you as the boy who
on a smoky day was reading much too serenely
while a distant bossa nova rhythm was playing
something by Charles d'Orléans
("Le monde est ennuyé de moy
Et moy pareillement lui")
well, who knows?

Dear good friend,
neither boy nor girl,
Endymion
whom I lock in my mind
to stare at you
at your pure beauty
thoughtless as if in a flower shop window.

In a mute, convoluted song I'd wrap you up
and thus forget you.
...

Cîteodată îmi vin în minte tot felul: cum a scris Koch un poem
despre cum a scris Circul şi cum l-a întrebat John Cage cîţi ani are
şi despre cum "tot ce făceam se transforma în poem".

Ieri m-a întrebat Dominique care sînt lucrurile care
mă leagă, ne leagă pe noi, scriitorii români.
Peste o vreme unul mă va înjura că nu susţin
specificul naţional.
Eu cînd îl citesc pe Koch puţin îmi pasă că e scriitor american,
puţin îmi pasă ce-l leagă pe el de scriitorii americani.
Puţin îmi pasă cine zice:
"M-ai întrebat dacă vreau să alerg iar eu ţi-am
spus că nu şi am mers mai departe".
Puţin îmi pasă dacă e spusă de un chinez sau un african sau de un american
mai important e de ce mă emoţionează, deşi
nu pare să spună mare lucru.

Şi Pound către Harriet Monroe:
"Are you for American poetry or for poetry?"

Eşti pentru poezia românească sau pentru poetry?
Zi!
...

Sometimes I have all kinds of thoughts: how Koch wrote a poem
about writing "The Circus" and how he asked John Cage how old he was
and how "everything we do becomes a poem."

Yesterday Dominique asked me what things
connect me, connect us, Romanian writers.
Somone is going to attack me for not keeping up
the Romanian tradition.
When I read Koch, I don't really care he was American,
I don't really care what connects him to American writers.
I don't really care about the person who says:
"You asked me if I wanted to run, but I
said no and walked on."
I don't really care if he's Chinese or African or American
It's more important why it moves me, even though
it doesn't seem to say much.

Pound to Harriet Monroe:
"Are you for American poetry or for poetry?"

Are you for Romanian poetry or for poetry?
Tell me!
...

My life?
Ce să-i spun despre mine?

16 ani. Eu am venit pe lume ca să nu înţeleg nimic.
17 ani: vocea din spatele ghişeului
mîna întinsă biletul
şi.-apoi pe ecran o prostie lată:
Tinereţea învinge totul! (şi toate tinereţea).
18 ani. Şi mă întreabă într-o zi că de ce scriu ce rost are... că...
de ce... pentru cine... ăştia
n-au timp nici de ei... şi. nici nu vor.... şi. nici. nu-i interesează…
Am o faţă tînără şi una bătrînă şi unii o ştiu pe una şi alţii pe cealaltă.
19. Căci spuneţi voi ce să fac
să ştiu ce să nu fac
şi spuneţi voi ce să spun
ca să ştiu ce să nu spun.
Merg înainte cum cred eu chit că
dau cu capul de zid şi dau cu capu de zid…
20. Prietenii sînt buni şi duşmanii răi
măsură ordine şi armonie
care va trăda
care se va metamorfoza
care va fi scos de la inima ta?
21. Mi-e milă de neputinţa poeziei
O lămîie stoarsă în faţa tribului sătul.
Nu avem nici o ţintă, amice
Trecut al tuturor
Patrie a tuturor
Ce-a fost verde s-a uscat
Ce-a fost dulce s-a mîncat.
22. Nu mi-e foame nu mi-e sete
dar simt un gol
în stomac.
Mi-e tare urît.
23. Tinereţea mea a fost făcută pentru aşteptare.
Maturitatea te va-nşfăca
n-ai încotro
lasă-i pe mînă doar pielea ta!
24. Mi-e silă de precocitatea ofilită
mi-e scîrbă de senzaţiile literare…
Cine din noi spunea: "Avem nevoie de un erou"?
Ai acum 24
Ce vor înţelege progeniturile noi?
[...]
25. Cocujo.
Nu ştiu nimic să spun
nu pot să mă adun
şi inima şi creierul îmi sînt străine.
Sînt încă un om tînăr
Simt ca o femeie şi ca un bărbat
Scriu ca o femeie şi ca un bărbat
Simt ca un copil ticălos şi nevinovat
Sînt fără vîrstă
Mă apăr cum pot
Vorbind despre mine despre nimic despre tot.
26. Matrioşka, matrioşka
spune căte păpuşele mai sînt la rînd ?
Ai în miezul tău oare şi păpuşa cea mai bătrînă ?
E acolo zbîrcită senină lipsită de frică
Matrioşka cea mai mică
babă-copilă de care ţi-e de pe-acum aşa milă?
27. Ai grijă ca o mamă de copilul… care ai fost.
28. Mă uit la o carte arabă, cu începutul la sfîrşit.
29 O dorinţă bruscă şi-apoi tot mai intensă să se termine cu mine!
30. Timpul se buclează. Corpul şi-aduce aminte. Ţin în braţe un balon mare şi galben. Îmi pun obrazul pe el. Înăuntru e linişte. Înăuntru se află închisă tăcerea plutitoare pe care eu o ţin acum în braţe. Tăcerea e rotundă şi are culoarea galbenă. Îi dau drumul în lume.
31. Cei care scriu ca să fie mai buni.
Cei care scriu ca să nu se uite pe ei.
32. Cum trece raza de lună uitată
fecundînd creierul moale şi cald…
şi poemul n-am să-l termin n-am să-l termin n-am să-l termin…
Ce sunt din tot ce-am adunat aici?
Ce sînt din tot ce a rămas pe dinafară?
33. Eu sunt poet prin comportament, mi-a spus odată.
34. Am două inimi în mine. Mi-e bine.
35. Unde e autorul cînd nu mai scrie? Unde e autorul cînd scrie?
36. "Herz Im Kopf". Inima şi capul sînt împreună, se ţin una de altul, unul de alta. Ochii înghit. Gura tace. Gura tace demult. N-are cu cine vorbi. Dar şi mersul e un fel de vorbit.
37. Am început acest song…
"Cititorule (nu pot să zic lector amice
precum Marţial şi zeci după el
că mi-e ruşine şi nu vreau să crezi
că-ţi fac curte…),
Cititorule, nu ştiu cum să-ncep şi-aş vrea
să fi terminat cu tine deja"…
...

My life?
What can I tell it about me?

At 16. I came into the world to understand nothing.
At 17. the voice behind the window
the hand holds out the ticket
and.—then on the screen, something just stupid:
Youth conquers all! (and all youth).
At 18. One day I wonder why write what's the point… since…
why… for who… those people
don't even have time for themselves… and. don't even want to… and. aren't even. interested…
Inside me there's a young girl and an old one and some know one and some the other.
19. Because you tell me what to do
so I will know what not to
and tell me what to say
so I will know what not to.
I proceed the way I know is right by
banging my head against the wall and banging my head…
20. Friends are good and enemies bad
weigh order and harmony
which will betray
which will transform
which will be torn from your heart?
21. I pity the powerlessness of poetry
A lemon wrung for a sated tribe.
We have no plan, amigo
A past for all
A country for all
What was green has withered
What was sweet was eaten.
22. I'm not hungry not thirsty
but I feel empty
in my stomach.
I'm so lonesome.
23. My youth was made for waiting.
Adulthood springs on you
what can you do?
24. I'm fed up with wilted precociousness
I hate literary sensations…
Which one of us was saying "We need a hero"?
You're 24 now
What will our progeny understand?
[…]
25. I have nothing to say
I'm not a joiner
and my heart and brain seem weird.
I am still a young person
I feel like a woman and like a man
I write like a woman and like a man
I am ageless
I protect myself as I can
Talking about myself about nothing about everything.
26. Russian doll, russian doll
how many of you are there?
Is the one in the middle the oldest?
The wrinkled one calm fearless
The littlest little doll
the baby-baba you feel so sorry for?
27. You're like a mom taking care of the child… you were.
28. I look at an Arab book, that has the beginning at the end.
29. A sudden desire then even more intense to be done with me!
30. Time curls. The body recalls. I am holding a big, yellow balloon. I put my cheek to it. Inside is quiet. Inside it holds the floating silence I hold in my arms. Silence is round and colored yellow. I release it into the world.
31. Those who write to be better.
Those who write to not be forgotten.
32. The way a forgotten moon-ray
fertilizes a soft, hot brain…
and I won't finish the poem won't finish it won't finish it won't finish it…
What am I in all I've put here?
What am I in all I've left out?
33. I am a poet in my manner, someone told me once.
34. I have two hearts. It's okay.
35. Where is the author when he's not writing? Where is the author when he is?
36. "Herz Im Kopf." Heart and head are together, one cares for the other, and the other for one. Eyes swallow. Mouth quiet. Mouth quiet for a while. It has no one to talk to. But walking is also a way of talking.
37. I started this song…
"O reader (I cannot say dear reader, amigo
like Martial and so many after him
because I'm embarrassed and I don't want you to think
I'm flattering you…),
O reader, I don't know how to start and I'd rather
be done with you already"…
...