Adânc Poem by Dorina Neculce

umbra mea celestă


cei care m-au iubit
au smuls gratiile
iată
au şi plecat
fredonând
i-a primit pământul
cu buza deschisă şi
eu zbor înghițită
într-un plonjon interzis
mă războiesc
dăruindu-mi sângele
pentru voi
mă voi întoarce
ridicând geana zdrobită a cerului
o să îmi înec talpa tăbăcită
în nisipul fierbinte
veșnic în floare
o să mă spumege pârâul
odihnă a umbrelor mele urlătoare
lacătul timpului încuind
surâsul meu tăiat
dar mă prefac pentru o vreme în liniște
într-un Dincolo-într-o altfel de umbră
celestă
îmi veţi zice durere
îmi veţi zice clipă răstignită
stâncă adormită în pieptul de clovn întristat
alunec
adânc
sugrumată de a mea viaţă