Camera Noastră Poem by Valentin Busuioc

Camera Noastră

de câte ori m-ai supărat
am făcut o cărămidă

anii au trecut
și deși puteam de mult să zidesc măcar o încăpere
în care să stăm doar noi doi
cărămizile pe care le-am făcut în tăcere
le-am îngropat adânc în grădină

când nu vom mai fi decât liantul dintre ele
camera noastră va fi de neclintit

COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success