Carpe Diem, Souls! Poem by Dorina Neculce

Carpe Diem!


I see everything so clear
Here in grass mowed over
My tender steps fill time
like an fountain of deep darkness
Hear Stars emanates from roots
Gushing from the pale cheek
The Moon my steps free vote passes
Without chains through
Enchanted Forest soon
subjecting
death and
Then I burn the words thousands of shards
Sparking the churches with winged fingers touch you
Knights are heads of Steel
Will unveil the helmet
And the clay banks
Desferecate will quiver
Bringing us meals
Trees of quiet blue: Carpe Diem, souls! I'll scream
Here in dislodging of bones
Trăiește clipa!

Văd totul atât de clar
Aici, în iarba cosită
Pașii mei buni îți umple timpul
Ca o fântână de întuneric adânc
Ascultați stelele emană din rădăcini
Se mișcă din obrazul palid
Luna mea trece pasul meu liber
Fără lanțuri prin
Pădurea fermecată
supunând
Moarte și
Atunci ard mii de cioburi
Bătălia bisericilor cu degete înaripate vă atinge
Cavaleri cu capete de oțel
Va dezvălui căștile
Și băncile de lut
Desferecate se vor trezi
Adu-ne mese
Copaci de albastru liniștit: Carpe Diem, suflete!
Vreau să țip
Aici, în dislocarea oaselor