Dar țIn Minte Poem by Dorina Neculce

În oglinda sumbră-a nopții,

Fața ta de zeu apare,

Umbrind chipul de bărbat,

Din-îndărătul ființei tale.

Chip de astru-n bătătură,

Învelit cu„umbra-morții",

Care-n zori, cu viața-n gură,

m-a privit și sărutat,

Cum sărută numai zeii,

Nu și gura

cea robită de păcat.

Privesc trupu-ți

ce se-ascunde-dedesubt,

Străbat văi întunecate,

Pasul îmi reface drumul,

Ce, cândva, l-am început.

...............................................

Dar… țin minte că-n odaie

ușa s-a îndepărtat,

Și-ai pătruns cu-înfiorare,

Când uitam că te-am chemat:

Nu pe zeul cel din tine,

ci, doar umbra-ți tremurată,

Strat cu strat…