Femeia Albastră Poem by Dorina Neculce

Femeia Albastră

Rating: 5.0

e o noaptea veche adâncită
ca un râu cu malurile suprapuse
un întuneric îmi presară peste umeri
fiorii de argint femeia albastra aruncă
mrejele în mare
e
prea târziu iubite
nu pot să fiu decât
un trecător iluzoriu
cu genele topite
chemând obrazul
să îmi împletească
firele de timp
acolo unde înserarea
nu mă poate ajunge

Thursday, June 29, 2017
Topic(s) of this poem: arafat
COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success