In locul cu stele, ea inca danseaza,
cu marele Atlantic la picioarele ei,
pe un pretios petic de nisip si aur
ce l-a furat dintr-o inima uitata pe o masa.
'Dar inima aia e a mea! '
ar fi trebuit sa strig cand am cunoscut-o
si sa o smulg din bratele ei subtiri si goale,
dar nu am facut-o.
Si ar vrea sa plece dincolo de luna
dar e prea multa durere de carat
si nu prea e sigura ca ar putea
ajunge unde si-a propus.
'De vina e lumea sau eu? ', ma intreaba cineva
ce nu are forma si nici chip,
ca nu am ajuns sa o numesc mireasa.
'Ea nu e reala.' raspund,
ci doar o poveste fara final clar,
o muza ce-si ascunde numele de mine
intr-una din cutiile femeii Pandora.
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem