Izbăveşte-Mă De Tine Poem by Julia Black

Tu nu vei şti
că te-am uitat
că totul a fost şters din memorie
imediat ce te-am condamnat la moarte
prin uitare.
Nu vei şti nimic
poate un dor sălbatic
să-ţi mai chinuie inima
în perfecta mea absenţă
Vei crede că eu am dispărut
când de fapt tu nu mai exişti.

Iţi voi adumbri nopţile
cu fantoma mea rătăcind
în spaţiul nedefinit şi decolorat
al viselor tale
Te vei aşeza în lume
cu un trup slăbit, bolnav,
cu sufletul şiroind
în ape murdare
Nimeni nu-ţi va putea alina
durerea fără nume,
nimic nu-ţi va lecui
boala care nu există.

Uitarea mea
va fi o lance de lumină
măcelărind întunericul.