Julia Black

Julia Black Poems

Nu mai ştiu nimic despre mine.
Eu sunt aici, pe terasa unui balcon
rătăcit printre blocuri,
cu un cer plutind deasupra,
...

M-am închis fără să vreau
într-o clepsidră
Curg încontinuu
înainte şi înapoi
...

Tristeţea mea
e o pasăre înserată
aripile ei se agaţă de cer
cu disperarea viitorului înecat
...

Cel mai mult îmi place
să privesc primăvara târziu
căderea florilor de pe ramuri
seamănă totul cu o ploaie de vară
...

Aveam o inimă pe undeva
care bătea de fix
când te aşteptai mai puţin
acum poate că stă la mâna altui suflet
...

Nu pierd nici cel mai mic prilej
de a visa oriunde mă aflu: la teatru,
la cinema, pe stradă, pe o bancă,
la o masă într-o crepusculară cafenea,
...

Am un joc al meu
pe care nu-l ştie nimeni
îmi place să merg de-a-ndoaselea
pe trotuar, în mâini,
...

Altundeva trăiam mi se pare
cu mâinile lipite de ceafa cerului
în amurg îmi clăteam sufletul
cuibărind în el un copil
...

Stau la ultimul etaj
şi sufăr îngrozitor de înălţime
e ca şi cum aş locui în lună
şi din când în când mi-e dor
...

Mai eşti în stare
să-ţi aminteşti aripa?
Aripa în starea ei coaptă?
Eu nu mai înţeleg
...

Ar putea fi aici un sfârşit
pentru totdeauna:
închiderea luminii,
închiderea orei,
...

Ultima mea cădere în cer
mi-a fost fatală
şi nu sunt tristă.
Îmi simt trupul spulberat
...

Stau cu un cot rezemat
de pervazul înnoptării
şi privesc deziluzionată
această viaţă repetabilă
...

Numai dormind
simt că trăiesc
particip ca un erou
la desfăşurarea fiecărui vis
...

A crescut o biserică
peste cimitirul inimii mele
fără să ştiu.
Clopotele bat încontinuu
...

Mi-e dor de-un plânset
şi niciun strop nu mai e
în fântâna de cristal a durerii
Mi-e dor de plânsul meu
...

17.

Îmi amintesc diformitatea fiinţei
de dinainte de sfâşiere
şi culoarea lichidă a uimirii fragede
până când umplerea a dat pe dinafară
...

18.

Dintre toate cuvintele
cel mai mult îmi place "albastru".
E ca şi cum m-aş murdări de cer,
de mare, de aer transformat în ceaţă,
...

Ochiul nu mai distinge
viaţa de moarte
e nesfârşit în goliciune
Te prăbuşeşti mergând
...

Toate ceasurile merg
de-a-ndărătelea pentru mine:
toate prea înainte
toate prea înapoi
...

The Best Poem Of Julia Black

Uitare Lichidă

Nu mai ştiu nimic despre mine.
Eu sunt aici, pe terasa unui balcon
rătăcit printre blocuri,
cu un cer plutind deasupra,
apatic, puţin, nervos, cărunt.
Simt un fel de boală pretutindeni
şi nu fac nimic,
doar încerc plictisită să-mi imaginez cine sunt.
Nici asta nu pot, privesc lateral,
unde niciun suflet nu pare să vină,
doar forme, unele ca de ceară
parcă n-ar mai fi,
altele mici, zglobii, de copii iritaţi
că nu află imediat totul,
iar eu stau aici, fumând uşor
din cerul anonim,
perfecţionând uitarea de sine.

Julia Black Comments

James Mclain 09 November 2016

If you were able to translate your poetry from Romanian to English they would be more wide read by other's who only understand English.. James

0 0 Reply

Julia Black Popularity

Julia Black Popularity

Close
Error Success