Julia Black Poems

Nu mai ştiu nimic despre mine.
Eu sunt aici, pe terasa unui balcon
rătăcit printre blocuri,
cu un cer plutind deasupra,
...

M-am închis fără să vreau
într-o clepsidră
Curg încontinuu
înainte şi înapoi
...

Tristeţea mea
e o pasăre înserată
aripile ei se agaţă de cer
cu disperarea viitorului înecat
...

Cel mai mult îmi place
să privesc primăvara târziu
căderea florilor de pe ramuri
seamănă totul cu o ploaie de vară
...

Aveam o inimă pe undeva
care bătea de fix
când te aşteptai mai puţin
acum poate că stă la mâna altui suflet
...

Nu pierd nici cel mai mic prilej
de a visa oriunde mă aflu: la teatru,
la cinema, pe stradă, pe o bancă,
la o masă într-o crepusculară cafenea,
...

Am un joc al meu
pe care nu-l ştie nimeni
îmi place să merg de-a-ndoaselea
pe trotuar, în mâini,
...

Altundeva trăiam mi se pare
cu mâinile lipite de ceafa cerului
în amurg îmi clăteam sufletul
cuibărind în el un copil
...

Stau la ultimul etaj
şi sufăr îngrozitor de înălţime
e ca şi cum aş locui în lună
şi din când în când mi-e dor
...

Mai eşti în stare
să-ţi aminteşti aripa?
Aripa în starea ei coaptă?
Eu nu mai înţeleg
...