Lumina / The Light Poem by Magdalena Biela

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină! "

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci - cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

Lucian Blaga
.........................................

The light

The light that I feel
bursting into my soul when I see you,
isn't maybe a drop from the light
created on the first day,
from that light deeply thirsty for life?

The nothing was lying in agony
when alone floating in the darkness gave
a sign the Impenetrable:
"Let there be light! "

A sea
and a mad storm of light
was done in a hurry:
a thirst for sin, adventures, longings, passions,
a thirst for the world and the sun.

But where did vanish the blinding
light of then - who knows?

The light that I feel
bursting into my soul when I see you - my wonder
is maybe the last drop
from the light created on the first day.