Mă Întorc La Tine Poem by Dorina Neculce

Mă-notc la tine, vechi prieten,
Precum se-ntoarce ciuta însetată,
Când ea genunchiul şi-l apleacă,
Şi de izvor se lasă sătutată.
Iar vin la tine, omul meu din stele,
Să îţi las semn de doruri grele,
Şi dacă n-ai ce să mai faci cu ele,
îţi scriu pe trup scrisoare
Cu degetele mele.
Să te mângâi pe suflet,
O stea să îţi mai aprind
În nopţi albastre şi senine,
Iar apa vieţii mele, să curgă peste tine.
Chiar dacă slova mi-e stingheră,
Eu îţi trimit cu adierea,
Scrisoarea mea ascunsă,
Înăbuşită şi tăcută, mai tăcută
Ca însăşi, ea, Tăcerea.
Dar totu-i trist şi trecător,
Şi noaptea-şi cerne-n veci
Ploaia de stele,
Iar ciuta moare însetată,
Pe când Izvorul
Îşi varsă vadul în plăcere.