Încătuşaţi În Lumini Poem by Dorina Neculce

Alunecarea

bat cu degete de sfori
în porţile albastre ale nopții bat
cu pumnii încătuşaţi în lumină
şi nu-mi deschide nimeni
mă desprind
printre rânduri
aud copiii
cerului cerându-mi strălucirea
şi viermele viermuieşte
cu dinţii lui albi
mă răsuceşte
face spume
ca un făurar îmi stoarce umbra peste cele 24 de caleşti
ţin drumul drept
ţin drumul drept şi-atât
-un durut de oase
-un bâjbîit de tei
şi iată apa
cum vuieşte
cum se întinde
lungindu-mi mâinile
mă cuprinde împingându-mă
cu botul în maluri

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană