Pavol Janik

(1956 / Bratislava)

New York (Romanian) - Poem by Pavol Janik

Din oglinda culcată
a golfului liniştit,
săgeţile unui oraş numai unghiuri
străpung cerul înstelat.

În marea lămpilor aprinse,
bărci vioaie iubitoare de flirt
tremură-n chip minunat
pe rochia ta de seară
cu motive-n relief.


Devenim brusc de negăsit,
pierdute ace-n labirintul
foliilor lucitoare.

Unele lucruri le luăm în cheie personală -
limuzine decapotabile,
veveriţe năpârlite în Central Park,
trupul de metal al libertăţii moarte.

În New York e-ntuneric mai tot timpul.
Dar bezna strălucitoare se luminează.
Luciul flamboaiant al megalopolisului
scrie mesajul lui Einstein
despre viteza luminii,
în fiecare seară, pe suprafaţa
scânteietoare a apei.


Şi iarăşi, când se-apropie amurgul,
ecranul argintiu al cerului newyorkez
revarsă-n trombe sânge hollywoodian.

Până unde se-ntinde imperiul de sticlă şi marmură?
Şi ce ţintă oare şi-au ales
rachetele suple-ale zgârie-norilor?

Dumnezeu îşi cumpără un hot-dog
la capătul unei străzi
cu şaizeci de magazine.

Dumnezeu e-un negru
îndrăgostit de cenuşiul betonului.

El a iscat soarele
într-o cutie de carton,
din cel mai nou soi de sclav.


Comments about New York (Romanian) by Pavol Janik

There is no comment submitted by members..



Read this poem in other languages

This poem has not been translated into any other language yet.

I would like to translate this poem »

word flags

What do you think this poem is about?



Poem Submitted: Monday, May 23, 2016

Poem Edited: Monday, May 23, 2016


[Report Error]