mi se ridică pleoapele spre cer
într-o îngemănare de neiertat
până la nourul nestins
gândirea mea amestecă
un ultim transfer
care mi se permite foarte rar
ori de câte ori închid trecutul
lacătul se rupe
zărindu-te iar
într-o pâlpâire
de necrezut
îmi prind cu dinţii
jumătățile de șoapte în care
simt că m-am creat
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem