Noi Si Pamântul/We And The Earth Poem by Magdalena Biela

Atâtea stele cad în noaptea asta.
Demonul noptii tine parca-n mâni pamântul
si sufla peste-o iasca
naprasnic sa-l aprinda.
În noaptea asta-n care cad
atâtea stele, tânarul sau trup
de vrajitoare-mi arde-n brate
ca-n flacarile unui rug.
Nebun,
ca niste limbi de foc eu bratele-mi întind,
ca sa-ti topesc zapada umerilor goi,
si ca sa-ti sorb, flamând sa-ti mistui
puterea, sângele, mândria, primavara, totul.
În zori când ziua va aprinde noaptea,
Când scrumul noptii o sa piara dus
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi as vrea sa fim si noi
cenusa,
noi si - pamântul.


LUCIAN BLAGA
- - - - - - - - - - - - - - - - - - -
We and the earth


So many stars fall tonight.
the demon of the night seems to take hold of the earth
and blows over a tinder
fiercely to light it up.
In this night when
so many stars fall, her young
witch body burns into my arms
like the flames of a pyre.
Foul,
I stretch out my arms as tongues of fire
to melt the snow of your naked shoulders,
and to absorb, hungry to devour
your power, your blood, your pride, your spring, all.
At dawn when the day will ignite the night,
When the ashes of night will perish carried
to the west by a wind,
at dawn I'd like to be both also
ashes,
we and - the earth.