Niciodata nu ajunge doar un sarut
si astfel mereu ne trezim ca stingem lumina
si ferecam usa
ca nici o parte din lume sa nu ne deranjeze.
In patul ca un ocean de sudoare
ne scaldam neinblanziti, ca doua vrabii
apoi adormim
si iar ne trezim scaldandu-ne.
Pe la cinci dimineata,
deschizi fereastra si pleci
ca un fluture
satula de atata polen.
Dar te stiu eu pe tine,
mai bine incep sa pregatesc patul
pentru noaptea ce va sa vina.
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem