Paradox Poem by Dorina Neculce

#tranziţii eşuate

ni s-au albit așteptările
într-o liniște sticloasă
caut un singur cuvânt
care să îmi reducă distanța
dintre bine și rău
dar cui îi mai pasă
mă trag afară
pe furiș
înfig tocul
în burta mâlosului pământ
până aud copiii cerului cum scâncesc
după mamele plecate
, , n-a mai rămas nimeni, , zic
ne mor satele
agonizând
bătrânii se ascund
prin gările părăsite
doar așa ne mai rezolvăm
şi noi cazurile simple
doar așa încercăm
cu orice preț
să ne sub-numim
popor așezat pe umerii
mărilor învolburate