suntem câțiva oameni pe plajă
unii privesc cerul și par fericiți
alții păstrează sub braț obiecte evanescente
cum ar fi țestoasa pe care au prins-o în zori
însă pe măsură ce se înserează
devenim tot mai triști
încât nici lumina nu ne mai ajunge
nici măcar fotografului
ce tot calculează ceva într-un carnet
apoi ne mută de colo-colo
pentru a intra în cadru
și moartea
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem