Ploaia Poem by Valentin Busuioc
Ploaia
metroul a fost inundat
apa
fericită ca o femeie
îl probează pe îndelete
singuri în ploaie
pompierii își aprind resemnați
câte-o țigară
însă fumul atrage alți și alți nori
mâna caldă a copilului e tot ce mai simt
tati
de ce când plouă
oamenii stau triști la fereastră
zâmbește și tu
nu te-ai gândit că atunci când fulgeră
Dumnezeu ne face fotografii
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem
Delivering Poems Around The World
Poems are the property of their respective owners. All information has been reproduced here for educational and informational purposes to benefit site visitors, and is provided at no charge...
8/28/2026 4:28:34 AM # rel_20260827T145718Z_a0f1bd3
