Portrete În Oglindă Poem by Dorina Neculce

la fiecare capăt de drum mă așteaptă

o nouă oglindă cu ușile deschise și

ferestrele înfundate în imagini dar

o să recompun tristețea bucată cu bucată

ca pe un puzzel uriaș am să mă aplec să o culeg

din paharul veșniciei așa udă și tulburată

să o amestec în verde și albastru

o să pictez iar pomii după ce o să le

ascult respirația ușoară

transformată în agonie profundă

o să rămân imprimată în urma lanțului ruginit

ca să mă revolt mereu și să plec oriunde doar

să am de unde mă întoarce cu flori putrede

în palmă captivă între niște coarde

șubrezite ale sufletului des cântat

rătăcitoare în umbra amurgul violet
un curcubeu mi s-a întipărit pe față

oglinda mă îndeamnă să mă confund cu mine

şi să pătrund în inimă cu un surâs empatic

întineresc în freamătul ierburilor tăioase.