Si Moartea Nu Va Dainui Poem by Leon Volle

Si moartea nu va dainui.
Mortii goi sa fie una
Cu omul vantului si luna cea din Vest;
Cand oasele lor sunt far' de piele si curate, si nu vor mai fi
Ei vor avea stelele la coate si picioare;
Chiar de vor innebuni, sanatosi vor ramane,
Chiar de se vor adanci in mare, ei se vor renaste;
Chiar de indragostitii se vor pierde, iubirea tot va trai;
Si moartea nu va dainui.

Si moartea nu va dainui.
Sub unduirile marii
Ei de se-ntind de-alungul lor, nu vor muri chinuit;
Incolacindu-se pe lemne cand cartilajele se rup,
Legati de-o roata, inca sunt intregi;
Credint-arzanda in mainile lor sa plezneasca-n doua,
Si spiritele raului vor trece prin ei;
Sa le zdrobesti incheieturile ei no-r sa crape;
Si moartea nu va dainui.

Si moartea nu va dainui.
Nu le mai plang martinii la urechi
Nici valurile nu se mai zdrobesc de plaja;
Unde-o floare a miscat sa nu mai fie vreuna
Scotindu-si capul in atingerea ploii;
Chiar de-s tepeni si nebuni,
Capetele eroilor zdrobesc margarite;
Lovindu-se de soare pana cand acesta se scurge,
Si moartea nu va dainui.

Original language: English(And Death Shall Have No Dominion)
Translator: Leo