'Veştejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil'
Eminescu - Scrisoarea a treia
Visai că-ţi este destinat
să te lansezi dintre săraci
spre bunăstarea materială
visai s-ajungi neapărat
la neamul tău de tolomaci
o scriitoare genială
dar cel mai hiperbolizat
visai - cu neuroni buimaci -
la gloria transcendentală
aşa încît te-au îndrumat
spre Dumnezeu şi-ai săi ortaci
de U. S. R., în capitală
(e drept, te-au şi avertizat
că nu sunt îngeri şi nici draci
ci.... insensibili la morală)
iar Dumnezeu fiind bărbat
era imperativ să-i placi
dar nu ca intelectuală
te-ai retuşat şi reduşat
te-ai reînvirginat dibaci
cu multă artă şi migală
şi-n nopţile fierbinţi, pe pat
ai învăţat să te dezbraci
suav, petală cu petală
de dorul lui te-ai apucat
să te-antrenezi cu alţi malaci
pentru prestarea ideală -
o, cît de multe-ai învăţat
şi cît de mulţi porneai s-ataci
cu-aspersia feromonală!
şi-acum, cînd pe cel mult visat
pe Alex, criticul-sugaci
îl ai sub tine-n pielea goală
pe cel ce ne-a facilitat
să moştenim, direct din vaci
o flatulenţă australă
şi măiestrit ne-a micşorat
spre slava marilor cîrmaci
din incultura naţională
notezi pe el, abreviat
(cum nu gîndeai tu c-o să faci)
în fişa medico-legală:
'spiritual - atrofiat
somatic - praznic de gîndaci
dar limba încă i se scoală'
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem