ZĂPADĂ Poem by Domnica Drumea

viaţa mea e un câmp nesfârşit de zăpadă.
în faţa ferestrei, îţi spun că zăpada şterge totul,
toate urmele.
am spart oglinda care mă arăta întreagă,
nu mă suport.
nu mă întreba de ce mâna stângă izbeşte obiecte,
nu mă suport.
viaţa mea e un câmp nesfârşit de zăpadă.
să faci dragoste ca şi cum ai fi închis într-o fecioară de fier.
să râzi până la epuizare.
înlocuieşte un cap retezat cu altul
şi braţele tale mă cuprind violent şi mă aşază printre obiecte.
soarele ca o incizie pe cerul de iarnă.
să forţezi limitele controlului, să ştii doza exactă,
tot ce trebuie să faci e să nu adormi.
sunt un câmp nesfârşit de zăpadă murdară.
şterg totul.
toate urmele.