ura mă invadează încet Poem by Domnica Drumea

ura mă invadează încet

***


ura mă invadează încet

ca o cameră plină cu apă


cu lentoarea unui inchizitor

soarele de octombrie taie fâşii din mine


îmi întind singură capcane

satisfacţia pielii bine cusute


am aşteptat răbdătoare

ca dezastrul să se întâmple

şi s-a întâmplat


sunt un corb cu ochii scoşi

ciugulesc din mine fără milă

COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success